I havent heard anything new that Ive liked on the show. A lot of the bands we play with are just bad, especially those alternative rock bands. They can do it in the studio but they cant play live... I see the audience applauding while theyre playing, and I wonder if its just because theyre fans of the band and dont care, or out of spite. Because it certainly isnt because they sound good.
Branford Marsalis on the musical acts booked on The Tonight Show.
Rock-ul alternativ (Alternative rock; numit și muzică alternativă, alt-rock sau simplu alternative) este un gen al muziciirock, apărut în anii 1980 și devenit pe larg popular în anii 1990. Ca gen muzical rock-ul alternativ este alcătuit din mai multesubgenuri care au luat naștere pe scena muzicii independente începând din 1980, precum grunge, britpop, gothic rock și indie pop. Aceste subgenuri sunt unificate prin tributul lor față de stilul punk rock, care a pus bazele muzicii alternative in anii 70. Uneori, "rock alternativ" a fost folosit ca un termen general pentru muzica underground din anii 80, și toată muzica născută din punk rock (inclusiv punk-ul însuși, New Wave, și post-punk). Chiar dacă acest gen este considerat a fi rock, unele din subgenurile sale sunt influențate de muzica folk, reggae, muzica electronică sau jazz.
În timp ce puțini artiști, precum R.E.M. și The Cure au avut succes comercial și au fost recunoscuți la scară largă, multe formații de rock alternativ în anii 1980 își înregistrau creațiile cu ajutorul caselor de discuri independente și erau popularizate prin transmiterea muzicii lor la radio sau prin gura lumii. Odată cu succesul înregistrat de Nirvana și mișcările grunge și britpop la începutul anilor 1990 rock-ul alternativ a intrat pe scena muzicii și astfel multe formații au avut succes.
Înainte ca "alternative rock" să fie folosit în mod comun la începutul anilor 90, genul muzical la care se referă era cunoscut sub o mulțime de denumiri. In 1979 Terry Tolkin a folosit termenul "alternative music" ("muzică alternativă") pentru a descrie formațiile despre care scria. "College rock" ("rock studențesc") era folosit în Statele Unite pentru a descrie muzica anilor 80, din cauza legăturilor sale cu rețeaua de stații radio din campusuri și cu preferințele studenților. În Regatul Unit, zeci de case de discuri de genul "do-it-yourself" au apărut ca rezultat al subculturii punk. După spusele unui fondator al unei astfel de case de discuri, și anume Cherry Red, revistele NME șiSounds au început să publice topuri numite "topuri alternative", bazate pe numărul de vânzări. Primul clasament la nivel național, bazat de numărul de discuri distribuite, intitulat Indie Chart, a fost publicat în ianuarie 1980; imadiat și-a atins scopul de a ajuta casele de discuri. La acea vreme, termenul "indie" era folosit pentru a descrie muzica distribuită independent. În jurul lui 1985, deja ajunsese sa definească altceva, mai precis un gen de muzică de sine stătător, sau un grup de subgenuri, mai degrabă decât simpla distribuție independentă.
Folosirea denumirii de "alternativ" pentru a descrie rock-ul își are originile la mijlocul anilor 80; la acea vreme, denumirile din industria muzicală pentru muzica avangardistă erau "new music" ("muzică nouă") și "post modern", indicând noutatea, respectiv tendința de a oferi noi contexte vechilor sunete.Persoanele care au lucrat ca DJ-i și promotori în anii 80 susțin că termenul își are originile în muzica stațiilor radio FM americane din anii 70, care au jucat rolul unei alternative mai progresiste față de formatele "Top 40", prin transmiterea melodiilor mai lungi și oferind DJ-ilor mai multa libertate în selecția muzicii. După spusele unui fost DJ și promotor, "cumva acest termen de alternativ a fost redescoperit și redefinit de radiourile studențești în anii 80, fiind aplicat muzicii post-punk, indie, sau oricărui gen demuzică underground". La început, se referea intenționat la artiștii rock independenți care nu erau influențați de "baladele heavy metal, curentul new wave rarefiat" și "hit-urile dance pline de energie". După cum avea să urmeze, această expresie avea să cuprindă genurileNew Wave, muzica pop, punk rock, post-punk, noise rock, și ocazional rock indie, toate acestea putând fi găsite în repertoriul radiourilor comerciale "alternative" americane din acea vreme, precumKROQ-FM, din Los Angeles. Denumirea "alternativ" a câștigat chiar mai multă popularitate datorită succesului festivalului Lollapalooza, pentru care fondatorul festivalului si totodată liderul formațieiJanes Addiction, Perry Farrell, a definit termenul "Alternative Nation" ("Națiune Alternativă"). La sfârșitul anilor 90, definiția s-a îngustat din nou. În 1997, Neil Strauss de la The New York Timesdefinea alternative rock-ul ca "rock cu o latura hard, distins prin acorduri de chitară fragile, inspirate de anii 70.".
